A gândi locuirea , înseamnă întotdeauna atât respectarea unor reguli de funcţionalitate, cât  mai ales respectarea unor reguli de vecinătate. Pentru bucureşteni, cărora li se adresează aceste case, această problemă este una critică, după cum mulţi vor recunoaşte.

Compunerea acestor case în număr de doar 4 întro incintă privată se doreşte a fi oferta  măsurii potrivite de “vecinatate”. Nu vom muta cartierul oraşenesc cu zeci şi sute de case lipite unele de altele şi mai ales lipite de stradă  la Corbeanca şi nu vom construi nici “blocuri cu mansardă”.

   Ideea generatoare constă în îmbinarea proporţiilor si  farmecului locuinţelor din mediul rural, cu cerinţa de spaţii şi de dotări a oraşenilor.  Astfel, surprinzător, şarpanta tradiţională stă pe un “brâu” de sticlă pe întreg conturul casei, soba se transformă in şemineu, iar şopronul în garaj.  Zona de zi poate avea aici ferestre generoase, nicidecum traditionale, caci ele se orienteaza fie spre terasa si gradina proprie, fie spre incinta comuna doar celor 4 vecini. In schimb zona de noapte, amplasată la etaj,  are un accentuat caracter privat, ferestrele fiind dispuse la  partea de sus a pereţilor, cu “vedere” spre cer. 

   Desi cuplate pe corpul de garaj două câte două, cele 4 case au în fapt toate atributele şi beneficiile unor locuinţe individuale şi in plus ambele tipuri beneficiază de cea mai echilibrată orientare: est-vest.